Absortia fondurilor europene - diferenta dintre declaratiile politicienilor si realitate

Pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene tocmai a aparut un comunicat referitor la documentul documentul de pozitie comun privind politica de coeziune post-2020, semnat de Rovana PLUMB, Ministrul delegat pentru Fonduri Europene, la Varsovia, în cadrul Reuniunii ministrilor responsabili cu politica de coeziune din statele Visegrad + 4.
Documentul contine o pozitie comuna a statelor participante la reuniune din Grupul Visegrad (Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia), pe de o parte, si Bulgaria, Croatia, România si Slovenia (V+4), pe de alta parte, fata de orientarile generale privind politica de coeziune pentru perioada de programare financiara post-2020.

In deschiderea întalnirii Comisarul European, Corina Cretu, a subliniat rolul pe care politica de coeziune trebuie sa-l joace în perioada de programare post-2020.
Ministrul român a intervenit sustinând ca „viitoarea politica de coeziune ar trebui sa fie simplificata si flexibila pentru a încuraja autoritatile locale sa utilizeze fondurile europene într-un mod mai bun decât în trecut”. Seful delegatiei române a subliniat ca „viitorul politicii de coeziune este strâns legat de cel al Uniunii Europene, fiind esentiala garantarea unei politici de coeziune europene puternica si eficienta, care sa genereze o crestere inteligenta, durabila si favorabila incluziunii în toate regiunile europene. Politica de coeziune post-2020 trebuie sa ramâna principala politica de investitii la nivelul Uniunii Europene”.

Declaratiile d-nei Ministru sunt foarte frumoase, dar în totala contradictie cu ceea ce s-a întamplat în Romania în perioada 2007-2013 si mai ales cu ceea ce s-a întamplat din 2014 si pana acum. Se vorbeste de faptul ca este esentiala “garantarea unei politici de coeziune europene puternica si eficienta”, dar guvernele din ultimii 14 ani au abordat cu maxima nepasare absortia fondurile europene. Potrivit informatiilor oficiale publicate pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene rata de absortie era la finalul anului 2016 de 80, 16%, si potrivit altor informatii, mai putin oficiale, sumele absorbite în perioada 2014-2016 (inclusiv avansuri) erau de numai 3, 48 miliarde euro, din cele 32, 9 miliarde alocate pentru România (adica 10, 57% dupa 3 ani).

Daca fondurile europene sunt atât de importante, de ce nu s-a întâmplat nimic în ultimii 3 ani? Producatorii români asteapta de câtiva ani bani pentru dezvoltarea afacerilor, dar fondurile alocate pentru ei sunt doar de câteva sute de milioane de euro (POR – Axa 2, masurile 2.1 si 2.2) si vor ajunge probabil pentru 2.000-2.500 firme, ceea ce raportat la 7 ani înseamna o medie de cca. 8-9 firme/judet (pe an). Programele dedicate privatilor sunt în întârziere, iar sumele alocate par sa fie mai degraba niste “glume”.
Fondurile alocate pentru autoritati publice sunt într-adevar mult mai mari, dar din pacate au fost prost gândite si sunt greu de accesat. De aceea multe firme romanesti care ar putea executa lucrari de infrastructura sau ar putea furniza diverse servicii stau si asteapta relansarea investitiilor.

Debirocratizarea fondurilor europene trebuie sa fie în atentia politicienilor, dar pâna sa ajungem la anul 2020, cei care conduc economia ar trebui sa ia masuri pentru ca întreprinzatorii sa se poata bucura de fondurile alocate, chiar daca sunt atât de mici !