Nevoile de dezvoltare ce vor fi finantate prioritar prin POR 2014-2020

Programul Operational Regional (POR) 2014-2020 îsi propune să asigure continuitatea viziunii strategice privind dezvoltarea regională în România, completând si dezvoltând directiile si prioritatile de dezvoltare regională finantate prin POR 2007–2013 si alte programe nationale.
Viziunea strategică pentru POR 2014-2020 are la bază următoarele nevoi de dezvoltare, identificate si prioritizate ca fiind cele mai relevante în contextul stadiului actual de dezvoltare socio-economica a regiunilor României:

Transfer limitat al rezultatelor cercetării în piata si nivel scăzut de asimilare a inovarii în firme
Sprijinul pentru C&D este extrem de scăzut în raport cu obiectivele pentru 2020 (3% pentru UE si 2% pentru România), situându-se în 2012 la 0, 42% din PIB.
Totodată, la nivelul UE, pentru 2014 România este inclusă în categoria inovatorilor modesti, ultima dintre cele patru categorii ale clasamentului. România se claseaza pe ultimele pozitii în ceea ce priveste proportia IMM-urilor inovative care cooperează cu altele (2.9%), numărul de aplicatii pentru patente, investitiile în firme sau numărul de IMM-uri care au introdus un produs sau un proces inovator.

• Grad redus de cultură antreprenorială – reflectat prin densitatea relativ scăzută a afacerilor în toate regiunile. În România (2011) existau 21 IMM-uri/1000 de loc, valoare situata la mai putin de 50% din media UE.
• Rezilienta noilor afaceri –2/3 dintre întreprinderile noi dispar de pe piată în primul an de viată.
• Structura sectorială a activitătii – există un numar redus de sectoare economice puternice.
• Pondere redusă a IMM-urilor care exportă raportat la nivelul înregistrat în UE, în special a celor care exportă în afara UE.

Consumuri energetice nesustenabile si potential de economisire ridicat în infrastructurile publice, inclusiv cladiri publice, precum si la nivelul clădirilor rezidentiale
Sectorul clădirilor este un mare consumator de energie si contribuie major la emisiile de gaze cu efect de sera. Din totalul cladirilor la nivel national, clădirile rezidentiale reprezintă o majoritate semnificativă. Fondul de cladiri din România a fost construit la standarde scazute în timpul regimului comunist, iar renovarea acestuia a fost neglijata. Performanta energetica a cladirilor este foarte scăzută, astfel încât există un potential mare de economisire a utilizării energiei.
În acelasi timp, există un potential mare de economisire a energiei si în sectorul iluminatului public, pe fondul unei dezvoltări insuficiente a acestuia.
În anul 2013, un numar de 82 localitati beneficiau de sisteme centralizate de producere si distributie a energiei termice. În 2012 existau la nivel national 2719 km retele de transport, respectiv 6946 km retele de distributie, pierderile din retele fiind de 385 Gcal/Km retea/an.

Nivel ridicat de emisii de gaze cu efect de seră si poluare generate de transportul rutier la nivelul zonelor urbane
O mare parte din poluarea de la nivelul oraselor si continutul crescut de CO2 se datorează traficului motorizat în interiorul acestora, atât al autoturismelor individuale si autovehiculelor de marfa, cât si mijloacelor de transport în comun învechite. Congestionarea traficului reprezinta o problema cvasi-generala în toate marile municipii ale României. Numărul utilizatorilor în transportul public urban este în continuă scădere la nivelul oraselor, concomitent cu cresterea intensivă a numărului de autovehicule personale. Gradul de poluare în orase a crescut si din cauza utilizării masive a transportului auto comercial, traficul de tranzit prin zona centrală a oraselor fiind o problemă în arealele urbane care nu dispun de by-pass-uri sau centuri ocolitoare.
România are în cele 320 de orase si municipii un număr insuficient de spatii pietonale si spatii verzi, iar utilizarea bicicletei ca mijloc de locomotie (si nu recreational) este încă percepută ca fiind în stadii incipiente.

Zone urbane degradate, vacante sau neutilizate corespunzător la nivelul oraselor din România
La nivelul oraselor din Romania există o tendintă de extindere necontrolată a spatiului urban care genereaza o serie de aspecte negative, cum ar fi degradarea mediului natural si consumul ireversibil de teren ceea ce necesită un proces adecvat de gestionare a folosintei terenurilor la nivel urban în scopul dezvoltarii resurselor de teren în mod durabil.
În acest context, investitiile privind modernizarea, reutilizarea si refunctionalizarea diferitelor zone din interiorul oraselor ocupă un loc important în strategiile privind dezvoltarea durabilă a oraselor, contribuind la reducerea expansiunii urbane necontrolate si la o crestere urbana sustenabilă.

Resurse valoroase de patrimoniu cultural slab valorificate
Patrimoniul cultural este amenintat de efectele combinate ale schimbarilor climatice, ale altor schimbări de mediu, ale interventiei umane, precum si de riscuri legate de securitate. În special schimbarile climatice pot conduce la deteriorarea ireversibilă sau la pierderea bunurilor de patrimoniu cultural din cauza fragilitătii si vechimii acestora. Pentru a preveni producerea de daune ireversibile de catre aceste riscuri combinate asupra patrimoniului cultural sunt necesare actiuni concertate.

Gradul scăzut de accesibilitate al anumitor zone ale tării, care are drept consecintă o atractivitate scăzută si investitii extrem de reduse
Cantitatea si calitatea infrastructurii de transport, bazate pe investitiile în domeniu, precum si gradul de acces la aceasta reflecta nivelul de civilizatie, deopotriva cu disponibilitatea de evolutie si crestere economica. În actualele conditii este necesar ca dezvoltarea si modernizarea infrastructurii regionale de transport să ia în considerare dinamica redusa a dezvoltării economice în zonele unde acest tip de infrastructura este slab dezvoltată.
Circa 14000 km din totalul de 23000 km drumuri judetene care asigură conectivitatea au nevoie de modernizări si reabilitări, iar proiectele prioritizate la nivel de regiune totalizează circa 3200 km.

Potential turistic valoros, echilibrat distribuit teritorial – alternativă pentru revigorarea zonelor mai putin dezvoltate / izolate
În ciuda existentei unui potential turistic diversificat, turismul se confrunta cu un nivel redus al investitiilor în modernizarea capacitatilor de primire si a bazelor de agrement, cu impact direct asupra calitatii infrastructurii specifice, a duratei sejurului, stabilitatii fortei de muncă specializate. Infrastructura edilitară a statiunilor este într-o stare avansată de degradare: căile de circulatie, parcările, spatiile verzi si recreative, fatadele cladirilor.
În particular, sectorul balnear este incorect perceput ca adresându-se exclusiv persoanelor cu probleme de sănătate. Astfel, cele mai multe izvoare termale si minerale din România rămân neexploatate, desi sectorul balnear este considerat unul dintre domeniile cu cel mai ridicat potential, atât din perspectiva exploatării resurselor, cât si a tendintelor favorizante manifestate la nivel mondial, în ceea ce priveste turismul de „wellness”.
Calitatea factorului uman prin intermediul caruia se comercializeaza si se consumă produsul turistic are un rol hotarâtor în politica de dezvoltare a sectorului turism astfel încât nici o dezvoltare turistică nu poate fi concepută fără antrenarea dezvoltarii unei forte de muncă corespunzătoare.

Infrastructurile educationale, de sănătate si de servicii sociale subdimensionate împiedică incluziunea socială si dezvoltarea capitalului uman
Capitalul uman din România este afectat de existenta a numeroase tipuri de grupuri vulnerabile. Strategia Nationala privind Incluziunea Socială si Combaterea Saraciei 2015-2020 defineste grupurile vulnerabile ca fiind acelea aflate în cel mai mare risc de sărăcie si excluziune socială, cuprinzând copii lipsiti de grija parintească, persoanele sărace (someri, persoane cu venituri reduse etc.), vârstnici singuri sau aflati în situatie de dependentă, romi, persoane cu dizabilitati, victimele violentei în familie etc.

• În prezent, peste 20% din persoanele vârstnice au nevoie de servicii comunitare dar numai 0, 23% beneficiaza de ele si aceasta împiedica capacitatea de a preveni institutionalizarea persoanelor în vârstă.
• Două treimi din romi traiesc în sărăcie (de 4 ori mai mult decât media natională), respectiv 84% dintre copiii romi se află în risc de sărăcie.
• Persoanele cu dizabilităti se confruntă cu disparităti în ceea ce priveste accesul la ocupare, doar 7, 25% din ele (18-64 ani) fiind active pe piata fortei de muncă. Centrele de zi pentru astfel de persoane exista doar în 25% din judetele tării.
• Se observă discrepante mari urban-rural în furnizarea serviciilor sociale, în special din cauza acoperirii slabe - în mediul rural- cu personal calificat (asistenti/lucrători sociali) si cu infrastructura adecvata si dotata corespunzător.
• Sistemul sanitar prezintă infrastructura si echipamente subdezvoltate/depasite, precum si capacitate redusă de acoperire cu servicii a zonelor rurale, a celor greu accesibile si sarace, manifestate în distributia inegala a asistentei medicale publice.
• Infrastructura ambulatoriilor în România este în continuare deficitară si inegal distribuită: numărul ambulatoriilor de specialitate aflate în proprietate publică a scăzut cu cca. 30% în toate regiunile, mediul urban concentrând dispensarele medicale (92, 5%).
• Serviciile comunitare integrate de asistentă medicală si socială si medierea sanitară (pentru grupurile vulnerabile) sunt inegal si insuficient răspândite teritorial, numai 800 din cele peste 3000 UAT rurale/comune au acces la asistentă medicală comunitară.
• În cazul multora dintre spitalele judetene de urgentă, pe lânga uzura fizică si fragmentarea serviciilor, se înregistrează si o acută nevoie de echipamente moderne, în special pentru abordarea urgentelor.
• În România, fenomenul saraciei atinge cote alarmante, rata riscului de saracie si excluziune sociala situându-se, în anul 2011, la 40, 3% (saracia relativa), clasând tara noastra pe locul al doilea în topul SM ai caror locuitori sunt expusi riscului de sărăcie.
• Participarea la învătământul prescolar în rândul copiilor cu vârste între 3 ani si vârsta de înscriere în sistemul obligatoriu de învatamânt se mentine semnificativ sub media UE 28 de 93, 9%. Investitiile în infrastructura si în dezvoltarea institutională pentru educatia copiilor prescolari sunt în continuare la un nivel foarte redus.
• În prezent, actul educational se desfasoară în unitati din învătământul primar si gimnazial dintre care peste 90% necesită reabilitare, mai mult de 70% dintre acestea fiind localizate în mediul rural. De asemenea, grădinitele si unitatile scolare (în special scolile primare), mai ales din mediul rural, frecventate de copii din medii sociale vulnerabile (de regulă, populatia de etnie roma), au dotari edilitare precare, neîndeplinind standardele de calitate corespunzatoare unei functionari normale.
• Restructurarea sistemului IVET în România, din cauza ratelor de înscriere scăzute si a infrastructurii precare, a generat închiderea progresiva a scolilor de arte si meserii începând din 2009. Cele care au rămas sunt considerate neatrăgătoare din cauza calitătii clădirilor, a dotărilor si a personalului.
• Numai 37% dintre tinerii cu vârste între 19 si 21 ani care provin din gospodării rurale sunt absolventi de învătământ secundar, comparativ cu 68% dintre cei care provin din mediul urban.
• Gradul de învătare continuă în rândul populatiei de vârsta activă este redus si scăde odată cu vârsta si încadrarea în câmpul muncii; numai 1, 6% din forta de muncă adultă a participat la programe formale de educatie si formare profesionala în 2011.

Nivel scazut al înregistrarilor cadastrale, care afecteaza implementarea politicilor privind dezvoltarea socio-economica a comunitatilor locale
România se caracterizeaza prin existenta a două sisteme de înregistrare a proprietatilor, ca urmare a dezvoltării diferite a regiunilor istorice: înregistrarea în carti funciare pentru aproximativ 50% din teritoriu (Transilvania, Banat, Nordul Moldovei) si, pentru restul, înregistrarea în registre de transcriptiuni-inscriptiuni bazate pe actele de proprietate. În anul 1999 s-a trecut la aplicarea unui sistem national de înregistrare a imobilelor prin carti funciare, prevazute de Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, cartile funciare deja existente necesitând actualizari.
În prezent, mai putin de 50% din proprietati si drepturi corelative sunt înregistrate în evidentele de cadastru si carte funciara tinute de ANCPI si doar 18% din proprietati sunt verificate si înregistrate în sistemul de evidenta electronic (eTerra).
Absenta unui sistem eficient de cadastru reprezintă un obstacol semnificativ în dezvoltarea si implementarea proiectelor de infrastructură, dezvoltarea proprietatii si consolidarea terenurilor agricole, functionarea coerentă si transparenta a pietei funciare, dar si asupra mediului si domeniului social.

Intărirea capacitatii administrative la nivelul AMPOR, OI POR si beneficiari pentru o bună implementare a POR
Personalul AM/OI are o experientă ridicată, multi dintre angajati lucrând în domeniul fondurilor europene din perioada de dinaintea aderarii României la UE. Aceste resurse umane cu adevarat vitale sunt apreciate de firmele de consultantă din sectorul privat, unde, de cele mai multe ori, se oferă salarii mai mari si conditii de muncă mult mai bune. Astfel, sistemul actual riscă să piardă personal de bază, cu experientă în favoarea sectorului privat, sansele de reusită în ceea ce priveste implementarea proiectelor în perioada 2014-2020 reducându-se.

În acest context, POR 2014–2020 îsi propune ca obiectiv general cresterea competitivitătii economice si îmbunătătirea conditiilor de viată ale comunitătilor locale si regionale prin sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri, a conditiilor infrastructurale si a serviciilor, care să asigure o dezvoltare sustenabilă a regiunilor, capabile să gestioneze în mod eficient resursele, să valorifice potentialul lor de inovare si de asimilare a progresului tehnologic.

POR 2014-2020 asigura, în cadrul axelor prioritare propuse, corelarea consolidata între dezvoltarea regionala, abordarea teritoriala si interventiile specifice, prioritatile de investitii selectate si obiectivele lor specifice concentrând investitiile propuse în scopul maximizarii rezultatelor asteptate.