Criza fortei de munca: de ce nu vor romanii sa se angajeze?

Potrivit datelor Institutul National de Statistica (INS), la sfârsitul lunii martie 2016, România a atins recordul de 58.300 de locuri de munca vacante, în crestere cu 13.200 fata de aceeasi luna din 2015. Tot în aceeasi luna rata somajului în forma ajustata sezonier a fost de 6, 4%, iar numarul somerilor (în vârsta de 15-64 ani) a fost de 592 mii persoane, în scadere fata de aceeasi luna a anului anterior (613 mii persoane).
Cu alte cuvinte, în timp ce numarul total de someri a scazut într-un an cu doar 3, 5%, numarul de locuri de munca vacante a crescut cu aproximativ 22%.
Este ingrijorator faptul ca desi numarul de persoane aflate, teoretic, în cautarea unui loc de munca este de aproape 10 ori mai mare decat numarul somerilor (592 mii someri vs. 58 mii locuri munca vacante) si ca în acelasi timp numarul locurilor de munca vacante are un trend crescator.
Probabil unii cred ca este doar vorba despre date statistice si ca asa ceva nu este posibil, dar acesta situatie prezentata de INS pare sa fie confirmata si de ANOFM. Potrivit unui comunicat al ANOFM, la Bursa Generala a Locurilor de Munca organizata pe data de 14 aprilie 2016, a fost pusa la dispozitia celor interesati sa se angajeze o baza de date cu 38.195 locuri de munca vacante. Desi la eveniment au fost prezente 38.394 persoane aflata în cautarea unui loc de munca doar 16.859 de persoane au fost selectate în vederea încadrarii. La o luna dupa defasurarea bursei generale a locurilor de munca, statisticile Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca au indicat ocuparea a 7.993 de persoane, aproximativ jumatate din numarul celor selectate, de catre agentii economici prezenti la Bursa Generala a Locurilor de Munca.
Asa ca, indiferent de datele de la care pornim analiza (INS sau ANOFM) concluzia este una singura: persoanele aflate în cautarea unui loc de munca nu vor sa se angajeze pe locurile de munca puse la dispozitie de companii! De ce?

Unii specialistii în recrutarea personalului afirma ca principalele motive care conduc la acesta situatie sunt:

• Nivel de salarizare sub pragul pentru care românii sunt motivati sa munceasca
Potrivit INS, salariul mediu net a ajuns în luna martie la 2.051 de lei, în timp ce salariul minim era de 1.050 lei brut (de la 1 mai, salariul minim este 1.250 de lei brut, adica mai putin de 1.000 de lei net). Din pacate 1.400.000 salariati sunt platiti cu salariul minim pe economie iar pentru o buna parte din locurile de munca vacante salariul oferit este cel minim.
Se pare ca românii NU MAI VOR SA MUNCEASCA pentru salariul minim sau un salariu apropiat de acesta.
La astfel de oferte candidatul la angajare se întreaba daca sa ramâna pe ajutorul social plus facilitatile oferite de stat categoriilor defavorizate, sau sa se angajeze si sa piarda aceste facilitati. Merita sa lucrezi 8 ore pe un salariu care se apropie de nivelul ajutoarelor sociale sau stai acasa, si din când în când te angajezi cu ziua pe la unul-altul?
Daca cei trecuti de 25 de ani macar îsi pun aceasta întrebare, în schimb tinerii absolventi nu prea se gândesc sa ia în calcul angajarea pe salariul minim pe economie. Ei prefera sa primesca venitul minim garantat de 470 lei si sa-si completeze aceste venituri cu bani de buzunar de la parinti.

• Lipsa unei perspective
Tinerii privesc în perspectiva si nu vad nimic. Ei îsi doresc un loc de munca bine platit si o cariera, dar tara în care s-au nascut nu pare sa le ofere aceasta sansa, si de aceea îsi vad viitorul în alta parte. În tara mai bine de un sfert din tineri au doar sansa de a se angaja cu salariu minim pe economie dar asta înseamna ca nu vor avea niciodata o masina si o casa a lor. Pentru majoritatea tinerilor a-si întemeia o familie pare aproape “o misiune imposibila”. De aceea ei îsi vad viitorul în strainatate, si nu mai stau sa analizeze cu atentie ofertele angajatorilor români.

• Lipsa unei calificari adecvate angajarii pe un post bine platit
Nu mai este niciun secret faptul ca învatamântul românesc este la pamânt, si este complet rupt de cerintele economiei moderne. In timp ce polonezii au pus accent pe scolile profesionale la noi au fost incurajate universitatile private. Multi semi-analfabeti au reusit sa termine o facultate privata, si s-a ajuns ca tinerii sa refuze sa se califice într-o meserie care le-ar putea aduce venituri substantiale lucrând într-o fabrica.
În ultimii ani numerosi investitori straini cauta forta de munca calificata si nu o mai gasesc. Sunt numersoase firme care lucreaza pentru industria auto europeana sau pentru cea aviatica, si cauta cu disperare, lacatusi, sudori, electricieni sau operatori CNC.
Daca în cazul tinerilor principal problema o reprezinta mentalitatea indusa de societate, în cazul celor trecuti de prima tinerete principala problema o constituie sistemul de recalificare din România. Evident ca un muncitor care pâna nu demult a lucrat în constructii, nu are sanse sa se angajeze într-o fabrica unde ar trebui sa manevreze un sistem automat de asamblare. Teoretic acest lucru ar fi posibil daca acea persoana ar participa la un curs de calificare, dar din pacate marea majoritate a firmelor care organizeaza cursuri de recalificare fac totul superficial, iar la final cursantii nu dobândesc cunostintele si abilitatile necesare angajarii.

Solutii pentru angajatori
Daca pâna acum marea majoritatea a companiilor “se bateau” pe câstigarea unei cote cât mai mari de piata de acum înainte vor trebui sa “se bata” pentru atragerea personalului.
În mod evident primul lucru la care vor trebui sa lucreze sunt salariile. Companiile care pâna acum îsi previzionau bugetul de venituri si cheltuieli anual luând în calcul costurile aferente salariului minim pe economie vor trebui sa se orienteze spre salariul mediu pe economie. Evident acest lucru nu e simplu si va presupune reorganizari si investitii în automatizari.
Regândirea politicii de resurse umane: în special companiile care au nevoie de forta de munca cu nivel înalt de calificare vor trebui sa revina la tehnicile de fidelizare a personalului, pe care le foloseau înainte de aparitia crizei, în 2008.
Promovarea oportunitatilor de angajare: mai nou în marile orase pe banerele pe care acum 10 ani companiile îsi promovau produsele comercizilizate acum sunt anunturi de angajare. Este o solutie, dar probabil în anii ce urmeaza prioritara va deveni promovarea pe internet prin intermediul facilitatilor oferite de motoarele de cautare si a retelelor de socializare. Cei interesati de aceste tehnici moderne de promovare a oportunitatilor de angajare pot vedea o astfel de solutie AICI.